A trăi în Veneția înseamnă a trăi cu istoria în fiecare zi. Nu o istorie statică, păstrată doar în palatele cu vedere la Canal Grande sau în pietrele zdrobite de timp, ci o istorie vie, încă capabilă să vorbească prezentului. Veneția nu a fost doar o putere comercială sau o capitală artistică extraordinară: a fost unul dintre locurile în care umanismul european și-a găsit una dintre cele mai profunde expresii, făcând din cultură un instrument de creștere civică și din cunoaștere un element fundamental al societății. Umanismul venețian nu s-a născut din nostalgia trecutului, ci dintr-o convingere modernă și revoluționară: plasarea individului în centru. Însemna să creadă în educația critică, în dialogul dintre discipline, în valoarea filosofiei, literaturii, artelor și științelor ca instrumente pentru înțelegerea lumii și îmbunătățirea ei. O lecție care pare extraordinar de actuală astăzi.
Marco Sgarbi, al 24-lea rector al prestigioasei universități venețiene
Din acest motiv, numirea lui Marco Sgarbi în funcția de Rector al Universității Ca' Foscari din Veneția capătă o semnificație care depășește fluctuația naturală la vârful unei instituții prestigioase. Născut la Mantua în 1982, filosof și cercetător al gândirii umaniste în vârstă de patruzeci și trei de ani, Sgarbi devine al 24-lea Rector al Universității Ca' Foscari și cel mai tânăr care deține această funcție în istoria universității venețiene. Ales în turul doi cu 434 de voturi față de 303 ale lui Giacomo Pasini, el îi succede Rectorului demisionar Tiziana Lippiello. Decizia de a încredința conducerea universității venețiene unui tânăr profesor cu studii în filosofie reprezintă un semnal cultural important, poate chiar simbolic: conștientizarea faptului că educația viitoare nu se poate baza exclusiv pe tehnică și specializare, ci trebuie să revină la plasarea în centru a individului, a gândirii critice și a dimensiunii umane a cunoașterii.
O nouă sensibilitate pentru viitor
Într-o societate adesea dominată de viteză, algoritmi, logică de producție și o noțiune de succes construită exclusiv pe eficiență, apariția unei figuri cu o pregătire în filosofie vorbește de la sine. Vorbește despre o sensibilitate nouă. Sau poate una străveche, în cel mai bun sens al cuvântului. Conducerea unei universități importante necesită mai mult decât abilități organizatorice sau expertiză tehnică. Necesită viziune. Necesită capacitatea de a înțelege prezentul, de a educa cetățenii înaintea profesioniștilor, de a imagina un viitor în care cunoașterea nu este fragmentată, ci bazată pe dialog. Și tocmai aici Veneția vorbește din nou lumii cu limba istoriei sale. Orașul care de-a lungul secolelor a combinat cu succes comerțul și cultura, deschiderea internațională și rădăcinile intelectuale, pare astăzi să reafirme o credință care face parte din identitatea sa cea mai autentică: nu există inovație fără gândire, nu există progres fără umanitate. Numirea lui Marco Sgarbi la conducerea Ca' Foscari pare astfel a fi un semnal care transcende granițele academice. Reflectă o societate care arată o concentrare tot mai mare asupra unei dimensiuni mai umane a cunoașterii, asupra unei educații capabile să construiască oameni informați, precum și competenți. Umanismul de ieri, născut în bibliotecile, studiourile și locurile de învățământ venețiene, își are locul dincolo de cărțile de istorie. El dăinuie în alegerile pe care o comunitate le face atunci când decide ce viziune pentru viitor să construiască. Și poate că Veneția, încă o dată, arată calea. Acum așteptăm numirea noului primar.
