Cursa post-Draghi este pe cale să se deschidă oficial. O cursă care va dura doi ani. În câteva săptămâni, reprezentanții zonei euro sunt de fapt chemați să identifice un nou vicepreședinte al BCE, demarând astfel o perioadă de doi ani de schimbări la vârful băncii centrale, care va culmina cu adio lui Mario Draghi, la finele lui 2019.
În pole position pentru succesiunea bancherului italian se află întotdeauna Germania, care după ce a făcut loc Franței cu Trichet și Italia, adesea resentită față de alegerile lui Super Mario, este acum nerăbdătoare să i se atribuie președinția, la vârsta de douăzeci de ani, de la crearea BCE (a fost înființată la 1 iunie 1998), în vârful căreia nu și-a plasat niciodată până acum propriul reprezentant (de fapt, înaintea lui Trichet a fost olandezul Wim Duisenberg). Dar jocul este încă deschis, având în vedere ideile agresive ale cel mai probabil candidat, șeful Bundesbank, Jens Weidmann, care din nou, ieri, într-un interviu acordat Frankfurter Allgemeine Zeitung, a făcut presiuni asupra lui Draghi să pună capăt programului de cumpărare a obligațiunilor guvernamentale BCE de un miliard de euro programat pentru acest an.
Weidmann a vorbit și astăzi la Frankfurt, punând o condiție înainte de a continua pe calea garanției europene a depozitelor bancare, pasul care lipsește pentru a finaliza Uniunea Bancară: trebuie stabilită o limită pentru deținerea de obligațiuni guvernamentale de către instituțiile de credit. „În Europa, tratamentul privilegiat al obligațiunilor de stat în bilanțurile băncilor trebuie eliminat pentru a evita ca mutualizarea riscurilor datoriei publice să cadă prin fereastră. Creanțele de la state nu trebuie tratate diferit de cele față de companii sau persoane fizice”.
Cu toate acestea, chiar înainte de reînnoirea președinției, va exista și cea a vicepreședinției: portughezul Victor Constancio de fapt expiră în luna mai a acestui an, iar pentru succesiunea sa favoritul este în prezent ministrul spaniol al Economiei Luis de Guindos. Miniștrii de Finanțe vor demara procesul de alegere a noului vicepreședinte luni viitoare, în timp ce decizia ar trebui să sosească în luna februarie. Dar între timp se mișcă și Franța.
În logica unui scaun prezidențial rezervat Germaniei, în teorie vicepreședinția ar trebui să meargă într-o țară din sudul Europei (și din acest motiv de Guindos este favorizat), dar chiar ieri președintele transalpin Macron a numit-o pe fosta europarlamentară Sylvie Goulard în funcția de director adjunct al băncii centrale franceze, unde o înlocuiește pe Anne Le Lorier devenind primul politician (a fost și ministru al Apărării la Paris) care a ocupat un rol de vârf la Banque de France. Numirea sa ar trebui interpretată ca o încercare a lui Macron de a câștiga o poziție proeminentă în BCE, dacă nu în vicepreședinție cel puțin în comitetul executiv (președintele Consiliului de Supraveghere al SSM Daniele Nouy expiră și el înaintea lui Draghi).
